prin anii '90, cred, am citit Nostalgia. stateam in Piata Iancului pe atunci, undeva pe Avrig. apoi l-am uitat de tot pe Cartarescu. era destul de prezent prin publicistica si politic. acum vreo doua saptamani, la Targul de Sfantul Nicolae, un prieten imi povestea despre o polemica avuta cu cineva pe tema Cartarescu. ca e bun, ca nu e bun, etc. bine, zic, nu stiu. pun mana pe mouse caut la biblioteca si-l gasesc. 1500 de pagini. orbitor. cum am manii cantitativ-iste, ma aprind si, amintindu-mi ca scrie usor de citit, dau iama in el.
l-am terminat si nu-mi pare rau ca l-am citit. am avut, cred eu, sansa de a-l citi TOT DEODATA. aparand in timp, fiind asa citit de multi, cred ca cei ce l-au intercalat,obiectiv, au pierdut ceva.
oricum,
MERCI, MIRCEA (sau VICTOR)!
l-am terminat si nu-mi pare rau ca l-am citit. am avut, cred eu, sansa de a-l citi TOT DEODATA. aparand in timp, fiind asa citit de multi, cred ca cei ce l-au intercalat,obiectiv, au pierdut ceva.
oricum,
MERCI, MIRCEA (sau VICTOR)!
2 comments:
posibil sa ai dreptate cu pierdutul...am citit Orbitor (Aripa Stanga) cand a aparut (prin 95-96 nu mai stiu), si mi se parea atunci ca acest scriitor nu are limite, dupa ce deja ma incantasem cu Nostalgia.
Am asteptat ani multi sa termine cea de-a doua parte, si intre timp i-am citit un jurnal si i-am descoperit poezia, etc. cand a aparut in sfarsit volumul doi (Corpul), l-am luat intr-o clipita, dar am facut greseala sa il pun pe raft. aveam deja o viata mult mai ocupata, dulcea studentie trecuse. cand i-am acordat timp, parca nu am mai avut rabdare cu temele si procedeele lui. si uite asa nu l-am citit nici pana acum. la fel si cu volumul 3. dar am incercat. o sa mai incerc.
ce vroiam sa spun este ca chiar si asa, ciumpavit, romanul lui a sapat adanc in mine. pentru asta eu il apreciez foarte tare. suficient de tare incat sa ma doara ca mai tarziu a acceptat sa isi publice scrieri pe care eu in locul lui le-as fi tinut in sertar. nu vreau sa vorbesc despre iesirile lui politice si galceava de breasla iscata ici colo. astea sunt chestii omenesti, si ca in multe cazuri, pare ca omul e depasit de opera.
mi-ar placea sa nu scada literar. sa stie sa se opreasca, daca nu mai are nimic de spus la nivelul cu care m-a surprins. Nivelul Orbitor.
La Multi Ani, Bogdan
Razvan
multi ani si buni!
Post a Comment