Muzeul Taranului Roman - tur virtual (sau ce ramane din tine dupa ce mori? contul de e-mail, desigur)

In sfarsit, sau mai degraba un sfarsit, MTR exista ( conform zicerii " nu esti pe net, nu existi"). S-a terminat o varsta a vietii MTR. Incepe alta. Oare sa fie adolescenta sau maturitatea?! Eu cred ca maturitatea. O maturitate care poate fi tampa, superficiala, ingamfata, plina de slava desarta sau din contra plina, luminoasa, puternica, modelatoare, exemplara.
MTR tur virtual lansat la Zilele Muzeului Taranului Roman. Dragut! Asta spune cam tot. Adica putin.
Sub influenta lui Culianu si a lui, pare-mi-se, Clastres pot spune ca intr-adevar nihilismul este la el acasa si pe la noi. Doar suntem Occident. Pe scurt, se spune ca nihilismul este acea stare care distruge pentru a pastra intact un ce care si-a dovedit excelenta. Are asemanare si cu vorba Mantuitorului care ii face pe farisei spoitori ai mormintelor profetilor pe care parintii lor i-au ucis. Sper sa nu sune tare asta!
In fond, cand te simti zguduit de galagia ce ne inghite pas cu pas nu prea ai ce face decat sau ce se face sau ce se facea. Ce se facea nu se mai poate face caci cine facea, Bernea/ Irina(s.a. putini), traiau cumva-altcumva. Cum? Nu va spun eu cum... stiti cu totii.
Revenind la turul virtual. Ii doresc sa fie calcat de cat mai multi. Sa fie vazut, cautat, criticat, pieptanat, adorat(?).
MTR a murit, traiasca MTR!